Bătutul palmei la români

Ce mă uimesc și mă intrigă deopotrivă sînt scenele din filme în care cel putin doi parteneri de afaceri (prieteni, cunoscuti sau pur și simplu persoane care sînt legate prin interese comune) bat palma cînd pun la cale o afacere sau o întelegere indiferent de ce natură ar fi ea. Oamenii astia sînt fie oameni cinstiti, fie mafioti. Batutul palmei înseamnă mai mult decît încheierea și semnarea unui contract, reprezinta garanția fermă care stă la baza unei întelegeri. Ai batut palma, înseamnă că nimeni și nimic nu te mai poate determina să te razgîndesti, cuvintul de onoare al celor implicati, cîntarește enorm. Chestia asta, la străini, nu se petrece numai în filme.
La noi asa ceva nu există.
Mi se întamplă destul de rar să întîlnesc oameni care să-și respecte promisiunile făcute. Sînt persoane care nu sînt în stare să vină la o întalnire la ora stabilită, ce sa mai pomenesc de respectare de constracte, întelegeri, afaceri și alte treburi grele. Pînă și la o amarîtă de distracțe dacă e sa stabilesti o ora și un loc de întîlnire, ai surpriza ca cei aflați în cauză să se razgîndească și să nu vină chiar dacă în prealabil sau jurat cu cerul și cu pămîntul că vor veni.

Cînd bei în pivniță ții mai mult la băutură.

Asta l-am auzit spunînd pe Dinescu la emisiunea lui de dumincă, "Politică și delicatețuri".
Chestia asta o știu de cînd eram mică.
Am avut un unchi, era unchi prin alianță pentru că era căsătorit cu mătușa mea, ea fiind sora tatălui meu și amîndoi au trăit în cartierul Moțoi, la periferia Ploieștiului
Acest unchi era și e lun fel de Dinescu al vremii, atît că nu era poet, ci era inginer. Fusese o perioadă scurtă inginer șef la uzina Flamura din Ploiești și în vremea aceea l-a cunoscut mătușa mea și l-a poreclit Șefu, și așa i-a rămas numele, uletrior a devenit profesor de tehnologie și mecanică l aun liceu industrial din Ploiești.
Șefu cunoștea multă lume și era un tip care știa să petreacă și să chefuiască ca la carte, nu făcea numai asta, dar cînd petrecea o făcea cum trebuie, cu tot tacîmu'.
Cînd cineva îi călca pragul, mai ales pentru prima oară, îl invita în pivniță, unde îi plăcea să-și prezinte și colecția de murături, conserve și nu în ultimul rînd vinurile pe care le avea, mă rog nu erau multe feluri, dar alea care erau.
Și el spunea printre altele, că atunci cînd bei în pivniță ții mai mult la băutură.
Obișnuia să dea petreceri în curte, din primăvară pînă toamna tîrziu, petreceri cu motiv sau fără motiv și ajungea cine putea sau se nimerea, sau dacă era invitat.
Știa să și cînte, și acolo am auzit ce înseamnă muzică lăutărească adevărată.
El era opusul tatălui meu, care era un tip sobru, sever și încorsetat.
Tata cînd ajungea la el în casă, era alt om.
Și nu era un om avut, iubea viața.
Și de fapt știu mai multe de la el, căci nu făcea numai să petreacă.

Despre pigmentare

Cînd ai o viață palidă în loc să te apuci să ți-o pigmentezi stai și caști gura la cum o fac alții
ăsta este și unul din secertele pentru care artiștii sau starurile ajung să fie devorate și la propriu și la figurat de admirația celor care cască gura la ei și asta pentru câ toți anonmii ăștia n-au putere să se pigmenteze.

Fiecare generație are subiectul ei

Și atît.

Stigmatul singurătății

Unii oameni ajung singuri pentru că s-au risipit în prea multe direcții și alții ajung singuri pentru că n-au risipit nici măcar un strop din ei.

Întrrebare din off

Oare ne vede, ne aude?
Sau depinde de fiecare cum știm să ne facem văzuți și auziți?

Mantaua (dar nu a lui Gogol) și-un șut în cur

Tot la Ciuperceni, tot în 1979, tot la munci agricole, tot studentă
Eu eram îmbrăcată cu mantaua militară a lu' tata.
Pe timpul cît am stat în satul ăla ne duceam la birtul satului să ne cumpărăm sirop, eugenii și dulceață de "porfocale", căci altceva nu se găsea, de băut aveau ăia numai rachiu și țuică proastă. Aveau un stoc de borcane cu dulceață de portocale și pe etichete scria "PORFOCALE".
Într-o zi cu ploaie nu ne-a scos la munci și mi-am luat mantaua militară, mi-am tras gluga pe cap și am plecat cu încă două colege să ne luăm ceva de la birt.
Vis à vis de birt era o unitate militară cu amărîți care munceau ca și noi pe cîmp, dar mult mai mult.
Și cum stăteam eu în picioare la tejghea așteptînd să-mi dea ăla un pahar cu sirop mă trezesc cu un șut în cur care m-a săltat de la podea și un "futu-ți grijania mă-tii, de ce nu ești în unitate la ora asta?"
Și m-am întors să văd ce mi se întîmplă și ce și cine are cu mine de mă ia la șuturi și în timp ce mi-am întors capul mi-a căzut gluga de pe cap și locotenentul care m-a șutuit a văzut că sînt fată, căci aveam cozi blonde și nicidecum nu eram militar în termen și arareori mi-a fost dat să văd în viața mea o figură mai uluită, mai holbată și mai pătrunsă de vinovăție ca a acelui ofițer.
Și-a cerut scuze și i-am zis "futu-ți grijania mă-tii, nici dacă aș fi fost militar nu trebuia să-mi dai un șut în cur și să mă înjuri!"

Soarele în ochii unui naufragiat

Idei fixe sau obsesii? Cuie-n creier!

(Imaginea nu e a mea, dar mi-a plăcut. Mi-a trimis-o un prieten și e descărcată de pe net, ast aca să știți!)

Pe vremea cînd poeții mureau în dueluri

(Mihail Lermontov)

A ți se scurge ochii

Lu' băiatu' ăla i se scurgeau ochii după mine, nu?
Sau mi se pare mie? :))

Școala de dans și bune manere

Pe vremuri, cînd femeile încă nu-și scurtaseră rochiile ca să li se vadă gleznele și gambele, în codul manierelor elegante scria ca pe scări urcă întîi bărbatul și pe urmă femeia pentru că era lipsit de eleganță să privești spre fundul femeii chiar dacă era înfășurat într-o multitudine de jupoane, jupe și falduri ale fustelor sau rochiilor.

La "7 scări" nu mai e valabilă această regulă și,  uneori excepțiile devin mai importante decît regula însăși

Mercedesu' lu' Sarandon

Este un film, "Anywhere But Here" în care joacă Susan Sarandon și Natalie Portman pe post de mamă și fiică.
Mama e zurlie, fiica e așezată.
Mama dorește să se smulgă din orășelul de provincie cu atmosferă sufocantă și să- imprime fiicei ei o altă cale mai bună decît cea pe care o luase ea ca mamă. Fata era sceptică și destul de atașată de clanul familial din care aparținea.
Pînă la urmă au plecat de acolo și s-au dus în Beverly Hills.
A fost greu, dar conform mentalității americane au reușit!
În film, Susan Sarandon avea un Mercedes de culoarea gălbenușului de ou, un model mai vechi, dar reușit. Ținea foarte mult la el, însă dorința de a-i face bine fiicei ei a învins și și-a vîndut Mercedesul pentru a face rost de bani pentru taxele școlare la facultatea unde urma să învețe fiica ei.

Și de cîte ori văd modelul ăsta de Mercedes, spun:
"Uite Mercedesu' lu' Sarandon!".

Sîmbătă am umblat cu bicicletele și am dat de unul ca ăla din film într-o benzinărie și culoarea era apropiată.

Pe Roberto Cavalli l-ar înverzi pizma dacă ar vedea aceste creații

Iisus din Vamă

Cînd eram mică

Cînd eram mică cîntam cam așa:
O pisică de-aș avea, de-aș avea, de-aș avea
Toată ziua m-aș juca cu o pisică!
Mă rog, io-mi doream multe. În locul pisicii puneam ce-mi doream io, ba să mă joc, ba să mănînc. cel mai frumos era cînd îmi doream o gălușcă.
Fac eforturi deosebite în perioada asta să stau calmă, mai ales la serviciu.
Vali mi-a zis așa
"Mă mir că ăia la serviciu nu-ți sapă gropi și nu le pun paie pe deasupra ca să te atragă îm ele!"
Știți voi, ca în "Capra cu trei iezi" cînd capra l-a ademenit pe lup.
Trăiască, dar cine?
Vă las pe voi să spuneți cine să trăiască.

Valea Berii

Căsuța din poveste, chiar dacă e un canton silvic
Și are un iaz în față, zici că ești în poveștile fraților Grimm

România

O pedichiură precară

O pedichiură precară
sau
Pedichiură de Sfântu Gheorghe
Și ce mă mai amuză gagicile cînd le aud că "am programare la manichiură, sau la pedichiură, sau la coafor" sau că spun "mă duc la spa sau îmi ofer niște clipe de plăcere și bucurie la salonul de coafură și eu vin și le întreb
"dar voi de futut, vă futeți?"

Fii curios!

"Fii curios!"
Valentin avea un coleg de serviciu, domnul Niculescu, mai vîrstnic decît el și cînd terminau o lucrare de proiectare a unui cuptor pentru faință, gresie sau alte d-asta și lucrarea trebuia finalizată și predată îi spunea așa "fii curios!", în sensul că mai verifică o dată că nu se știe.
Domnul Niculescu fusese arestat în urma mișcărilor anticomuniste studențești din 1956. Aceste mișcări au fost brutal reprimate și studenții participanți au fost exmatriculați sau închiși sau și una și alta. El a fost închis un an și jumătate și exmatriculat nemaiavînd dreptul nicioadată să urmeze vreo facultate. Pe vremea cînd a fost arestat urma cursurile facultății de medicină. S-a ales cu un ulcer care l-a chinuit toată viața și din cauză căruia a și murit. Domnul Niculescu era o sursă inepuizabilă de informație la prima mînă, adică trăită de el, nu știu cum s-o denumesc mai cuprinzător.
Și vorba asta a devenit un motto.
Și mă gîndeam că e bine să fii curios, nu în sensul zicalei "curiozitatea a omorît pisica" ci în senul cunoașterii și punerii lucrurilor cap la cap, altfel riști să mori ignorant ca să nu zic prost.
Cînd ești tînăr ești curios din fire deși nu e general valabil. Unii fac la tinerețe ce fac doar pentru că sînt tineri și nu pentru că așa le este structura. Pe măsură ce înaintează în vîrstă mulți omani pierd din obiceiurile și deprinderile tinereții și asta nu e bine.
Ca să nu deraiez prea mult de la subiect consider că atunci cînd ești tînăr poate fi interesant și benefic să poți comunica cu cei mai în vîrstă decît tine, mă rog cu ăia care merită și atunci cînd înaintezi în vîrstă să poți comunica cu cei mai tineri decît tine și faptul ăsta fiind la fel de interesant și mai mult decît benefic..
E bine să nu te lași marcat și îngrădit de amprenta vîrstei tale.
Enstein parcă zicea că mai importantă decît cunoașterea este imaginația și curiozitatea de care vorbesc eu acum are determinare de imaginație.
Fiți curioși!