Cînd bei în pivniță ții mai mult la băutură.

Asta l-am auzit spunînd pe Dinescu la emisiunea lui de dumincă, "Politică și delicatețuri".
Chestia asta o știu de cînd eram mică.
Am avut un unchi, era unchi prin alianță pentru că era căsătorit cu mătușa mea, ea fiind sora tatălui meu și amîndoi au trăit în cartierul Moțoi, la periferia Ploieștiului
Acest unchi era și e lun fel de Dinescu al vremii, atît că nu era poet, ci era inginer. Fusese o perioadă scurtă inginer șef la uzina Flamura din Ploiești și în vremea aceea l-a cunoscut mătușa mea și l-a poreclit Șefu, și așa i-a rămas numele, uletrior a devenit profesor de tehnologie și mecanică l aun liceu industrial din Ploiești.
Șefu cunoștea multă lume și era un tip care știa să petreacă și să chefuiască ca la carte, nu făcea numai asta, dar cînd petrecea o făcea cum trebuie, cu tot tacîmu'.
Cînd cineva îi călca pragul, mai ales pentru prima oară, îl invita în pivniță, unde îi plăcea să-și prezinte și colecția de murături, conserve și nu în ultimul rînd vinurile pe care le avea, mă rog nu erau multe feluri, dar alea care erau.
Și el spunea printre altele, că atunci cînd bei în pivniță ții mai mult la băutură.
Obișnuia să dea petreceri în curte, din primăvară pînă toamna tîrziu, petreceri cu motiv sau fără motiv și ajungea cine putea sau se nimerea, sau dacă era invitat.
Știa să și cînte, și acolo am auzit ce înseamnă muzică lăutărească adevărată.
El era opusul tatălui meu, care era un tip sobru, sever și încorsetat.
Tata cînd ajungea la el în casă, era alt om.
Și nu era un om avut, iubea viața.
Și de fapt știu mai multe de la el, căci nu făcea numai să petreacă.