Gînduri de 1 Mai

Spuneam adesea că în tinerețea fragedă dă bine să spui și să fii plictisit, dar de la o anumită vîrstă nu-ți mai permiți să te plictisești și n-o spuneam ca pe un verdict. Spuneam că plictiseala nu e musai apanajul inteligenței și repet, am spus musai, ca o alternativă sau posibilitate ca să nu mai sară x și y să spună că nu e neagră, ci că e albă.
Dar să revin la cea ce voiam să spun și anume că n-am timp să îmbătrînesc și nu spun asta ca să mă dau hexagonală sau ca să fac pe interesanta.
Atîta doar că încep să se așeze din ce în ce mai multe în cap (se poate traduce și "în memorie") și cîteodată stau și mă opresc și îmi spun "mamă, ce mult a trecut de atunci" sau îmi spun "cînd s-au petrecut toate astea, ce parșiv e timpul ăsta".
Io zic așa, că viața poate fi și lungă și pentru asta e nesesar să fii pregătit s-o trăiești din plin și la drum lung. Și eu, cînd aveam pînă în 25 de ani, îi priveam pe cei săriți de acest prag ca fiind cu coliva pe piept și pot să vă spun că nu e așa, însă asta rămîne la latitudinea individului de cum alege să-și trăiască viața. Pînă la 25 de ani nu prea știi pe ce lume ești și începi să trăiești de la 25 în sus, asta dacă te duce în primul rînd capu' și pe urmă trupu'!.
Pînă la urmă lumea se reduce la nivel de individ.
Eu gîndesc că poți să fii sănătos și mobil mental și fizic la drum lung și abordez problema frumuseții și sănătății prin prisma puterii de supraviețuire și nu steril și egoist. La urma urmei de ce trebuie ca omul să fie frumos și sănătos? Eu îndrăznesc să spun că trebuie să fie așa pentru a face cît mai multe, pentru el și pentru cei cu care rezonează și chiar pentru cei cu care e contemporan în intervalul de xistență pe care îl ocupă.
Și de bătrînețe scapă sigur cei care mor de tineri și cîteodată poți muri și trăind și asta poate fi evitat.
Prin urmare, ca să mă mențin în formă (la cap și l atrup) sar garduri din cînd în cînd și nu numai.
Și fiți curioși!

PS - Cine mă cunoaște ar putea obiecta că mă repet cînd scriu ce-am scris mai sus.