Edipresse nu mai locuiește aici

Am avut cîndva o șefă de care m-am îndrăgostit și căreia i-am spus că dacă aș fi fost bărbat chiar m-aș fi îndrăgostit de ea, doamna Stanca! În primul rînd mi-a plăcut de ea ca om și pe urmă ca șef, era genul de șef care conducea un colectiv care n-o merita. Și Doamna Stanca Rădulescu spunea așa "să nu te duci niciodată în locurile unde ai fost cîndva fericit!" Azi am fost pe strada Grivița la unul din magazinele Hobby & Art pe care cîndva îl frecventam asiduu. Și am refăcut drumul pe care odinioară îl făceam către serviciu, adică pe strada Buzești spre sediul firmei Edipresse unde am lucrat. Clădirea în care a ființat Edipresse (penultimul din sediile firmei) era aproape goală și parcă trecuse un aspirator uriaș care a aspirat firmele ocupante ale clădirilor din zonă, fie ele blocuri cu multe etaje, fie cămăruțe la parterul unor cladiri cu cel mult un etaj. Strada Buzești la ora 19.00 așa cum arăta îmi dădea junghiuri de melancolie, mai ales că era lumina aceea auriu-roșcat de după-amiază, ideală pentru a face fotografii, asta o știu de la fotografii profesioniști. Eu n-am surprins blîndețea luminiii ci doar imaginea clădirii unde, cîndva, am fost fericită la slujbă, chiar dacă în momentul cînd se petrecea nu realizam asta și cred că nu numai eu. Mai bine zis a fost un context favorabil pentru a te simți fericit fără să acorzi prea mare atenție stării ca atare și motivelor care te făceau să fii așa. Și ca o parafrază la titlul filmului "Alice nu mai locuiește aici" (care l-a consacrat pe Martin Scorsese și care i-a adus Oscarul pentru cel mai bun rol feminin actriței Ellen Burstyn) am rămas atinsă cînd am văzut că încă mai există panoul Edipresse-ul al intrarea în clădire, și nu nuami al ei, parcă ar fi o clădire locuite de fantome, mi-a venit în minte așa "EDIPRESSE NU MAI LOCUIEȘTE AICI!" Și acum mă pot considera fericită și ast apentru că am slujbă și asta pentru ca sînt mulți care n-au sau care nu mai au. Sigur, fericirea nu se reduce numai la a avea slujbă, dar...