De data asta ar trebui să fie invidios Lars von Trier...și anume pe pruna mea..
Pruna mea era melancholică,  deși ajunseserăm în septembrie, ea tot albastru-verzuie era.

PS - A naibii prună, era o prefăcută și făcea pe melancholica. Știa că e de alt soi și n-avea cum să se închidă la culoare ca toate prunele banale. De fapt îi părea bine că e "mai altfel" decît altele.