Ultima zi din an. Nu prea îmi vine să vorbesc despre anul care tocmai catadicsește să se încheie. A fost un an chinuitor pentru că am dus un război al nervilor. Un pleonasm celebru "UN AN DE ZILE", din ce poate fi alcătuit un an decît din zile? Știu, ați putea spune că și din bucurii, și necazuri, realizări, eșecuri, etc....din toate cîte puțin.
Tata care era ateu a avut un prieten preot și acest preot cînd era întrebat (la pomenile pe care le slujea) de către enoriașe "ce să vă pun părinte", el răspundea acoperitor "din toate cîte puțin".
Anul ăsta mi-am trăit din plin sfaturile date altora, sfaturi care mi s-au cerut sau cu care le-am dat eu în cap de deșteaptă și înțeleaptă ce m-am crezut. O încrezută! Aș spune că e indicat să-ți trăiești sfaturile pe perioade cît mai scurte. De obicei sfaturile se cer atunci cînd există probleme și cînd ți se cer se întîmplă ca tu să fi trecut de hopuri și să dai sfaturi într-un mod cît mai detașat și relaxat. Și mai am și prostul obicei de a mă băga în sufletele oamenilor și uite că mi s-a întors, a fost momentul să mă bag adînc în propriul meu suflet și nu prea mi-a plăcut ce am găsit acolo.
Dar, viața fără probleme e un nonsens și o utopie. Chiar și atunci cînd n-ai probleme, ți le cauți și asta înseamnă că nu poți duce niciodată lipsă de așa ceva. Jung spunea că viața e încercarea de a rezolva un lung șir de probleme și că nu e bine să-ți dorești ca acest șir să fie prea scurt. E o prostie să spui: vreau să nu mai am probleme! Și atunci ce să faci?
Tot Jung mai spunea că poți lucra și după moarte la ceea ce te-a frămîntat pe vremea cînd încă mai existai pe pămînt sau chiar la proiectele pe care le-ai dezvoltat pe vremea cînd ființai. Na, că m-am trezit scriind și cuvîntul proiecte atît de "drag" mie. Se prăvălesc proiectele peste noi, peste români mai ales, peste întreaga omenire, ne sufocăm de proiecte și se duce dracului și planeta și omenirea și tot așteptăm ca pe o mîntuire să ne înghită Melancholia.
Pentru că tot am pomenit de Jung. Mi s-a întîmplat și ceva plăcut în acest an. Mi-am regăsit una dintre cărțile favorite pe care o credeam împrumutată și pierdută, "Amintiri, vise, reflecții" pe care Jung a scris-o cu cîțiva ani înainte de a muri și din care obișnuiesc să mai recitesc din cînd în cînd chestii pe care le descrie el acolo și care mi-au trezit interesul. Mi-a plăcut sau mai bine zis mi-a convenit ce scrie el despre trecerea în lumea de dincolo. E adevărat că atunci cînd a scris cartea el încă nu trecuse dicolo, dar tot mi s-a părut interesant ce zice acolo.
Nu-mi vine să spun că sper la un an mai bun. Îmi vine să spun că îmi doresc să fac eu însămi ceva ca să am un an mai bun, eu prin și cu puterea mea (cum spunea o clasică tînără în viață), mai nasol e cînd asta nu depinde numai de tine, dar dacă și-ar dori mai mulți să-și facă singuri un an mai bun, poate pus mînă de la mînă o ieși un an mai bun pentru cît mai mulți dintre noi. Vorba aceea, Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri.
Cred că îmi doresc să fiu puternică sau mai puternică ca pînă acum ca să-mi pot așterne un an mai bun și nu numai pentru mine. Acum se naște altă dilemă, oare ce consideri tu că e bun pentru tine poate fi bun și pentru ceilalți și uite așa dau în mlaștina făcutului de bine cu forța, altă epopee.
Se spune că cel mai bine e ca omul să ajungă să aleagă binele de rău.
A, să nu uit! Anul ăsta m-am apucat să citesc Filocalia. Vast program! Înaintez greu și mă cutremur de ce cistesc acolo. Filocalia daca e să-i fac o descriere succintă e ca un fel de ghid de bună purtare. Mi se pare că e mai pe înțeles decît Biblia, cel puțin pentru o nemernică precum sînt eu.
Gata, mă opresc!
Îmi doresc un an mai limpede și mai puțină căpială în capul meu și al semenilor mei!
Deci, vă urez din toate cîte puțin! Asta să fie oare o posibilă definiție a echilibrului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu