Ca să putem să ne vedem de proiectele noastre, de aspirațiile noastre mai întîi trebui să ne apărăm drepturile și la capitolul ăsta am stat întotdeauna foarte prost.
Slujba mea, natura activității mele profesionale sînte strîns legate de bunăstarea sau mai degrabă de precaritatea societății în care trăim. Prin slujbă îmi întrețin existența, nu că ar însemna totul pentru mine.
De doi ani mă frămînt și le spun colegilor mei că economicul este strîns legat de politic și că vom avea de suferit. Întotdeauna m-a revoltat indiferența, inerția și fuga din fața realității și incapacitatea de a pune lucruile cap la cap.
Nu poți trăi bine și neatins într-o societate bolnavă chiar dacă aparent ești sub umbrela unui standard de viață mai ridicat. Nu poți crea, nu poți ființa așa steril și în paralel cu vremurile pe care le trăiești.
Dostoievski spunea că un om cu mintea trează e acela care își înțelege vremurile pe care le trăiește și ce e și mai grav este că muți dintre români și-au pierdut entuziasmul. Tot de la Dostoievski citire via Nicolae Steinhardt "Lipsa entuziasmului este primul semn al pierzaniei".
Simt că vreau și că pot să schimb ceva în viața mea și asta se poate prin luarea de atitudine și exprimarea opiniei direct și sincer față de tot ce ne înconjoară și față de oricine și orice care ne produce disconfort moral și existențial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu