Afișul piesei "Vizita bătrînei doamne" tronează pe fruntea Naționalului Bucureștean, apărut parcă premonitoriu. De acolo "bătrîna doamnă" veghează cu ochii larg deschiși asupra protestelor populației ajunse la cota de avarie.
Poate fi un fel de revanșă a revoltei unui popor care s-a simțit trădat, un popor ale cărei dorințe, aspirații, viitor au fost deturnate de pe făgașul ce i s-ar fi potrivit ca să renască. Se pare că suferința trăită și simțită de noi românii în ultimii 20 de ani ne-am meritat-o. Am trăit-o pentru că nu ne-am încumetat să scăpăm cu adevărat de cei care ne-au cauzat-o.
În '89 a fost ce-a fost, pe urmă în mai iunie 1990 a fost "Fenomenul Piața Universității", adaug și "Mineriada" cu toate episoadele ei din serial și acum "după 20 ...si ceva de ani" s-a întors roata.
"Bătrîna doamnă", adică revoluția (protestul) s-a întors!
Culmea e că în timp ce mă aflam acolo (15 ianuarie, seara) a trecut autobuzul 137 și pe el scria ce scria! Și parcă venea din trecut, aproape fantomatic, o fantomă reală, așa cum este și "revoluția noastră din 1989".
Teatrul vieții!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu