Prima oară am auzit de doamna Simina Mezincescu în "literatura de pușcărie" pe care o citeam avid imediat după anul '90 cînd au început să fie publicate cărți interzise pe vremea comunismului și mărturii ale celor care au înfundat pușcăriile comuniste și nu numai. Pe urmă am văzut-o atunci cînd Majestatea Sa Regele Mihai și Regina Ana au făcut prima vizită în România sau au fost lăsați să vină prima oară în țară după ce Regela a abdicat.
Reușisem să-mi formez cît de cît o imagine legată de ce a fost în perioada care a pregătit învingerea comunismului la oraș și la sat. În "Jurnalul fericirii" scris de două ori de Nicolae Steinhardt (pentru că pe primul i l-a confiscat securitatea) și în "Rugați-vă pentru fratele Alexandru" sînt consemnate mărturii ale celor doi care au făcut parte din lotul Noica-Pillat. Ulterior, Stelian Tănase a scris "Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat" și mi-am completat puzzle-ul legat despre acest eveniment.
La un moment dat am văzut un episod din reportajele "Aflați că încă mai avem boieri adevărați! Partea a III-a" și am aflat printre altele și despre istoria "Palatului Bragadiru" (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/reportajul-saptamanii-boierii-zilelor-noastre-ii-6741530)
Ieri am hoinărit din nou prin București și am dat nas în nas cu "Prințul și cerșetorul".
Inițial a apărut Prințul. Pe urmă Prințul a scăpătat pentru că s-a schimbat regimul și încet, încet se ridica cerșetorul care urma să fie prinț.
Cînd i-am văzut cum stau acum față în față m-a izbit în minte o frază a lui Vasile Ernu pe care am citit-o în cartea lui, "Ultimii eretici ai imperiului" și care suna cam așa:
"Istoria vine mai întîi sub forma unei tragedii după care revine sub formă de farse."
Și iată-ne acum în situația în care prințul a redevenit Prinț, iar cerșetorul poartă pecetea blestemului.
Cerșetor și Prinț
Prințul
Cerșetorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu