Un text valabil

"Societatea e în stare să se opună unei măsuri tiranice sau imorale numai cînd ea însăși e foarte morală. Cu atît mai mult o democrație: ea nu se poate lipsi de morală — și nici de regalitate. Cu cît se merge mai departe cu dreptul de vot, cu atît democrații ar trebui să se sprijine pe cele mai rigide principii morale.......
Pentru a putea fi liberală se cere ca societatea să fie întîi supusă moralei. Cine nu vrea să înțeleagă această necesitate și nici nu-i convine să o recunoască deschis, recurge la un subterfugiu și afirmă — ...... că societatea are nevoie de «cultură adevărată și adîncă?» E o formulă care cîntărește o mie de tone de greoaie ce e, iar înăuntru e goală. Trebuie să ai curajul de a spune lucrurilor pe nume: nu ajunge cultura, mai e nevoie de morală. Ăsta-i cuvîntul pe care-l evită cu toții și de care se tem: morala. Cultura singură nu ajunge: poți să fii instruit și totuși brutal, simplist, nătîng și elementar. Ceea ce cred democrații că ajunge; așa-zisul sentiment democratic e firește și mai puțin suficient. Sentimentul democratic nu-i decît o părere politică, vine și se duce, o iei și o lași după împrejurări și potrivit cu interesele tale. Dar morala e temelia culturii și vieții politice a societății. Cultură «adevărată», «adîncă», știință «înaintată», spirit democratic «puternic» sau «înalt»: vorbe goale.. Cîtă vreme ține de ele, libertatea dansează o sîrmă subțire, e o ladă cu indicația «atenție! fragil» încăpută pe mîini de hamal amețit. O consolidează morala, numai ea. Ascultă morala este izvorul libertății, morala e condiția libertății, morala e pavăza libertății".

Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt