Azi a fost 4 martie și am hoinărit prin București. Acum 35 de ani, cînd aveam 17 ani, a fost cutremurul cel mai puternic pe care l-am prins în viața mea. Efectele acestui cutremur au fost în valuri, pe de-o parte peirderile omenești și pe de alta siluirea Bucureștilui. Ceaușescu s-a gîndit să continue "cutremurarea" Bucureștiului, eveniment care se desfășoară și astăzi cu succes și după 22 de ani de la dispariția împușcatului.
Bucureștiul acum este cutremurat de oamenii care îl populează și care îl locuiesc, un oraș siluit și răvășit ca și noi, românii.
Nu am intenția să cred că aș spune ceva inedit sau că pozele mele ar fi inedite, doar am consemnat.
Intrarea într-un oficiu poștal de pe Bd-ul. Ion Mihalache
Trotuar din București
Cabluri peste cabluri
Sediul Poliției Române se încadrează perfect între cele două clădiri
Marile speranțe
Înfrumusețare, dar nu și pentru clădiri
O casă lăsată intenționat în ruină, aveau nevoie de teren
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu