Pagini

joi, 22 martie 2012

Clopul de la Hanno Höfer

Întîmplarea a făcut ca să aud NIGHTLOSERS printr-un fost coleg de serviciu și prieten care era în relații bune cu patronul firmei de grafică și design la care lucram prin 1995. De fapt toți trei, eu, Iulian și Radu, patronul, fuseserăm colegi la o firmă care dăduse un faliment strălucit prin 1991, așa cam cum a fost povestea cu funicularul din "Zorba The Greek".
Firma aceea fusese tocmai reprezentanța Apple in România și se numea "Romanian Computer Systems", vă vine să credeți asta? Firma a dat faliment și patronul a fost arestat chiar de ziua mea.

Și Iulian, cel care îl cunoștea pe Hanno Höfer și pe trupa lui, a venit la foștul lui coleg (patronul meu de atunci) să-l roage să lucreze ceva la coperta albumului "Plum Brandy Blues" care deja era concepută și editată. Nu mai țin minte dacă Radu a și tipărit-o la tipografia lui de mică anvergură.

Și țin minte că în timp ce lucram la siglă (erau două prune) Iulian ne-a pus CD-ul să-i ascultăm și Radu n-a prea fost impresionat. Iulian era un împătimit de R&B și vorbea cu căldură și entuziasm despre Nightllosers și știa el de ce. Precizez că nu noi am conceput coperta albumului, trebuiau făcute nist emici rectificări.

Mie mi-a plăcut ce am auzit și Iulian m-a invitat la concertul de lansare a albumului care a avut loc în vechiul club Big Mamou, la vremea aceea era pe Bulevardul Ferdinand (fostul Dimitrov). De fapt Iulian ne invitase si pe Radu și pe mine, dar m-am dus numai eu împreună cu ai mei, adică cu soț și cu fiu și bine am făcut.

Asta se petrecea cam prin '96-'97și fiul meu avea 10 ani.
Țin minte că el a stat în prima bancă, lîngă scenă și Hanno i-a dat cadou un clop în miniatură, cred că era singurul copil prezent la concert.

Iulian nu mai trăiește. A murit de cancer la tiroidă la puțină vreme după povestea asta, singur și părăsit de familie, mai ales de soție.

Din păcate CD-ul nu-l mai am. Au fost scoase foarte putine CD-uri. Mi l-au furat de la serviciu, însă mai am clopul dăruit de Hanno fiului meu.

Acest CD este printre lucrurile de care îmi pare cel mai rău că le-am pierdut.

Niciun comentariu: