Sînt încă tineri și în ciuda greutăților care îi apasă sînt încă frumoși, însă nu se mai gîndesc de ceva vreme la atuurile astea.
El e supărat, vizibil marcat pentru că nu poate scăpa de crampa existențială care-i ronțăie liniștea. Cîndva aveau un statut bine conturat, chiar formau un cuplu de invidiat, tineri, bogați și frumoși, și viața lor a căpătat alt aspect.
El a fost întotdeauna dominat de tirania performanței.
E supărat și marcat pentru că nu-i mai poate asigura ei o existență fără griji sau ce se gîndește el că ar putea constitui griji. Mai mult el e măcinat de precaritatea existențială decît ea. Ea cred că ar trece peste asta mai ușor dacă și el ar fi mai puțin înverșunat pe soartă și puțin mai detașat de ce înseamnă bunăstare materială. Așa după cum se vede, mai degrabă au suferit o scădere de statut decît că ar fi amenințați de sărăcie.
Încă se iubesc, dar mai estompat. Ea pare ușor blazată, dacă nu ușor detașată, parcă ar aștepta ca el să se dezmeticească de la sine. Pînă acum a tot încercat să-l mai domolească, dar fără prea multă convingere și fără patos, aș zice eu. El se frămîntă și această frămîntare face exact atîta rău cît ar face dacă nu s-ar frămînta deloc. Bine ar fi să nu se mai frămînte și să fie mai atent la resemnarea și blazarea ei.
Dar ea, oare ce vrea cu adevărat? Poate că nici resemnarea și nici blazarea nu sînt cele mai nimerite căi pe care să apuci. Ar trebui să-l facă să nu se mai simtă vinovat și neputincios pentru că au scăpătat. Ar trebui să facă ea ceva ca să repornească motorul. Cred că ar face, dar se gîndește că el ar fi rănit în orgoliul lui de cap de familie sau mai bine să-l sperie?
La urma urmei e problema lor, sau cine știe ce e cu adevărat în sufletele lor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu