Despre Matei, bunicul meu, am aflat că n-a fost bunicul meu natural d’abia cînd a murit. A fost un șoc.
Cînd Ermina (bunica mea) s-a casatorit cu Matei ea avea 5 copii.
A divorțat de bunicul meu natural pentru ca era gelos și nebun.
Pe vremea aceea foarte rar femeile divorțau și-și luau soarta în mîini.
Bunica mea avea cinci copii și cu toate astea a avut curaj și a divorțat.
Matei era mecanic de locomotivă și un mare crai. Avea și el un baiat din prima căsătorie.
...si s-a indragostit de Ermina și s-au iubit și la un moment dat Matei s-a îmbolnăvit.
S-a dus la sanatoriu și dintre toate iubitele lui, Ermina a fost singura care l-a ingrijit și l-a readus la viață și încă ce viață!
După ce bunicul meu a învins Boala s-a căsătorit cu bunica mea și i-a crescut pe cei cinci copii ca pe proprii lui copii și ne-a crescut și pe noi, nepoții.
1 septembrie 1970, vacanța de vară era pe sfîrșite și pe mine mă sfîșia o tristețe copleșitoare pentru că trebuia să încep școala, mai exact să vin în București și să stau cu părinții mei.
În curte la bunici era o masă sub un pom. De aici mi se trage și damblaua "vreu o masă și un pom". Matei stătea la masă, s-a ridicat, m-a luat de mîna și m-a așezat pe scaun. El s-a așezat lîngă mine. Se uita în ochii mei și mă mîngîia pe păr și pe față.
Ne-am îmbrățișat și am plîns amîndoi. Am plîns liniștit, fără zguduiri și lamentări.
Pe 7 octombrie în aceeași toamnă am înțeles de ce am plîns și ne-am despărțit atît de greu, pentru că a murit Matei.
Și cam de pe la vîrsta aia am început să mă lupt cu frica de moarte. Aveam 10 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu