Pagini
marți, 17 aprilie 2012
Cristi
M, prietena mea, s-a născut acum vreo 57 de ani dintr-o mamă poloneză și un tată necunoscut. Poloneza era hotărîtă să avorteze și a fost convinsă de către medicul care a consultat-o să lase sarcina pentru că el și soția lui nu aveau copii și i-a promis că o să-i înfieze copilul pe care îl va naște. Și așa poloneza a născut-o pe M și cînd soția medicului a auzit că e fată, n-a mai vrut-o, deși nu se pusese problema că înfiază copilul numai în cazul în care ar fi băiat. Ca urmare a acestei decizii, poloneza a fugit și și-a abandonat fiica lăsînd-o în maternitate.
În aceeași rezervă cu poloneza se afla o femeie care avea o cumnată care nu putea avea copii. Această cumnată fusese născută în America din părinți români emigrați care la un moment dat au venit în vizită în România la părinții lor împreună cu cei 4 copii pe care îi aveau. Părinții au murit și copiii au fost crescuți de rude și nu s-au mai întors în America.
Femeia s-a căsătorit, ulterior soțul ei a murit în război și a murit la ruși când Antonescu a ordonat "Români treceți Prutul!".
Ulterior s-a recăsătorit. Aceasta femeie auzind de povestea fetiței abandonate de o poloneză rătăcită prin România, s-a hotărît s-o înfieze.
M, 20 de ani mai tarziu l-a nascut pe C, în aceeași maternitate în care ea fusese născută și abandonată de către mama ei. De fapt fusese de două ori abandonată. Și cine a asistat-o la naștere, tocmai medicul care a promis c-o înfiază și care s-a dezis de promisiunea făcută.
Nici M nu știa că el trebuia să fie tatăl ce urma s-o înfieze și nici medicul nu știa că M era fiica pe care n-am mai înfiat-o conform promisiunii făcute. M în timp ce suferea în chinurile nașterii i-a relatat medicului povestea ei și după ce M l-a născut pe C medicul i-a mărturisit că el a fost cel care n-a mai înfiat-o.
Peste alți 26 de ani C avea să moară în armată, de o meningită netratată la timp de către un medic iresponsabil. Medicul era soția comandantului unității militare unde C își făcea stagiul militar și pe care doctorița cu pricina l-a tratat timp de 3 zile cu algocalmin și aspirine, el avînd ditamai meningita.
Pentru această moarte nimeni nu a fost pedepsit și asta e altă poveste.
La înmormântare M a aflat de la fosta iubită a fiului ei că el i-a spus cândva iubitei lui că dacă ar fi să moară, el vrea să fie incinerat și cenușa să-i fie aruncată de pe digul de la 2 Mai. Ce l-a făcut oare pe C, un băiat de 20 de ani să-i spună iubitei lui așa ceva în timp ce stăteau pe malul mării? Și așa M s-a hotărât să-l incinereze pe C și să-i respecte dorința.
Numai că M, după incinerare nu a putut să stea cu cenușa fiului ei în casă și asta pentru că nu i-a spus mamei ei că l-a incinerat, bătrâna nefiind deplasabilă nu a știut că nepotul ei a fost incinerat.
Drept urmare am luat urnele, căci erau două, și am stat cu ele la noi acasă timp de două săptămâni.
Și am mers noi cei care l-am iubit și i-am aruncat cenușa în mare de pe digul de la 2 Mai și de fiecare dată când mergem la mare, mergem și pe dig ca să vorbim cu C..
Pe M o cheamă Maria și pe C îl chema Cristian și astăzi se împlinesc 9 ani de cînd Cristi a murit.
Dumnezeu să-l odihnească!
PS - Bunica lui Cristi trăiește și acum. Are 95 de ani e bolnavă de Alzheimer și nu mai știe de ea.
Alzheimerul s-a declanșat brusc într-o noapte (deși au existat și momente când boala a dat semne, dar erau semne nedecriptabile). Bătrâna a devenit violentă și de necontrolat.
M ne-a rugat s-o ajutăm și pe data de 31 Decembrie 2011 am ajutat-o s-o interneze pe mama ei într-un cămin-spital specializat destinat supravegherii persoanelor bolnave de Alzheimer.
Cum noi n-am preconizat cât o să dureze i-am spus c-o vom astepta pe holurile așezământului. Preț de câteva ore am gravitat în altă lume. Am stat acolo și-am asistat neputincioși la agonia unor bătrâni care nu mai erau eie înșiși și ajunseserăm să le ajutăm pe îngrijitoare pentru că nu puteam să stăm inerți și să ne uităm.
Ulterior medicii de la internare auzind că M a venit cu niste prieteni care o asteapta pe hol ne-am invitat la camera de internare si acolo am discutat despre această boală cruntă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu