Pagini

joi, 12 aprilie 2012

Întîmplare surdo-mută

Astăzi de dimineață, în metrou, am observat că pe rîndul de scaune de vis a vis de unde stăteam eu era un bărbat la vreo 60 de ani, surdo-mut, care purta un dialog cu cineva la fel ca el și care se afla pe rîndul de scaune pe care stăteam eu și pe care l-aș fi putut vedea numai dacă m-aș fi aplecat în față și m-aș fi uitat spre dreapta, acțiune pe care nu era elegant și nici frumos s-o întreprind.

Uitîndum-mă la bărbatul acela care își folosea mâinile și mimica feței pentru a purta un dialog la distanță, mă gîndeam că doi oameni cu glas ar fi fost supărători daca purtau același dialog în aceleași circumstanțe. Mi se întîmplă deseori (în mijloacele de transport în comun și nu numai mie) să mă agaseze diverși care vorbesc tare la telefonul mobil sau care răcnesc unii la alții deși de multe ori stau umăr la umăr și se pot auzi și dacă vorbesc pe un ton normal.

Și totuși cei doi care discutau aveau un handicap serios (dacă mă pot exprima așa) și mă gîndeam la stranietatea situației, săracii erau surdo-muți și din cauza asta nu deranjau pe nimeni cînd discutau cu glasurile lor pe care nu le aveau.

Bărbatul  era îmbrăcat tinerește și avea o șapcă bej care îi dădea un aer poznaș și am realizat că se amuza în timp ce discuta și deși nu înțelegeam ce spune a început să mă amuze și pe mine imaginea lui și nu pentru că ar fi fost garaghios așa vorbind în limbajul surdo-muților ci pentru că avea o figură foarte expresivă, veselă și tonică și nu mai vorbesc de privirea senină și voioasă pe care o avea.

Și tot uitîndu-mă la el am văzut în oglinda geamului aflat în spatele lui cine era interlocutorul lui, o fetiță drăgălașă la vreo 5 anișori care și ea se amuza teribil și rîdea în urma a ceea ce-i povestea bărbatul. Puteam s-o privesc nestingherit în oglinda geamului de la metrou. Alături de fetiță se afla bunica ei care avea glas și care nu era deloc impresionată de veselia celor doi și era total absentă față de bucuria fetiței, amănunt care era pe atît de trist pe cît de veselă era imaginea celor doi interlocutori fără glas, un bătrîn și o fetiță care discutau în limbajul semnelor celor fără de glas.

Niciun comentariu: