Am
sentimentul că "Public Enemies", versiunea recentă despre viața lui
Dillinger cu Johnny Depp în rolul principal, fiind turnat în 2009
imediat după ce a izbucnit criza bancară de la sfîrșitul lui 2008, îl
înfățișează într-o lumină mult mai favorabilă. Un haiduc de secolul XX, a
făcut pușcărie de 9 ani, de la 20 la 30 de ani, și după ce a ieșit tot
nu s-a "potolit". A fost trădat de o româncă, Ana Cumpănaș, care a fost
silită de poliție să-l trădeze fiind amenințată cu deportarea în România
în cazul în care nu ar fi făcut-o. Cu ani în urmă nu prea mi-era clar e
ce spărgătorii de bănci erau priviți cu admirație și socotiți eroi de
către populație, acum înțeleg de ce.
Am să mă uit și la versiunea din 1973, "Dillinger", cu Warren Oates în rolul principal, ca să mă lămuresc dacă greșesc sau nu în percepția pe care am avut-o. Unde mai pui că agentul federal, cel care a condus operațiunea de capturare și împușcare, s-a sinucis pe la vîrsta de 56 de ani. Era un tip scund, era poreclit "Little Mel". Din film nu reiese că era scund și așa îmi explic tenacitatea lui.
În film apare și o femeie șerif sau director de pușcărie și mă gîndeam cum ar să fii copil și să fii întrebat "ce vrei să te faci cînd
o să fii mare?" și tu să răspunzi "director de pușcărie" și să fii și
fată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu