În vinerea mare

Și dacă tot e vinerea mare n-o să pun imagini cu ouă vopsite și puișori în coș și mai scriu ceva de la Dostoievski citire.

"Și totuși, Dumnezeu îmi trimite cîteodată clipe în care sînt întru totul liniștit; în aceste clipe iubesc și mi se pare că sînt iubit de cei din jur și în asemenea clipe am închegat în mine simbolul credinței, în care totul este pentru mine clar și sfînt. Acest simbol este foarte simplu, iată-l:
să crezi că nu există nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai rațional, mai curajos și mai perfect decît Hristos, și nu numai că nu există, dar mi-o repet mereu cu o dragoste geloasă, nu poate exista. Ba chiar mai mult de atît, dacă cineva mi-ar demonstra că Hristos se află în afara adevărului și ar fi real, că adevărul e în afara lui Hristos, aș prefera să rămîn cu Hristos decît cu adevărul.
.....
Cea mai mare nenorocire este cînd devii tu însuți nedrept, rău,nesuferit și ești consștient de toate astea și nu te poți schimba. Am trecut prin asta. Sînt convins că Dumnezeu v-a ferit de așa ceva. cred că Dumneavoastră, ca femeie, ați avut mult mai multă forțăde a suporta și a ierta".

Scrisoare către N.D. Fonvizina. Omsk. 1854

Deși Dostoievski toată viața lui s-a confruntat cu lipsa banilor n-a putut scrie niciodată pentru bani.