Privitul în oglindă

Mă gîndeam la cum ar fi să nu te uiți în oglindă un an întreg, în nici un geam, în nici un ochi de apă, să nu-ți zărești chipul nicăieri unde s-ar putea reflecta. Și mi-am dat seama că sînt teribilistă și mi-am adus aminte de ce spunea Nora Iuga și anume că se privește în oglindă cu lumina stinsă și mi-am mai adus aminte că am citit despre o prizonieră din Gulag care s-a întors acasă după zeci de ani de prizonierat, timp în care nu s-a privit în oglindă, și cînd s-a văzut cum arată s-a speriat îngrozitor. Și m-am gîndit la cei bolnavi de cancer cărora le este aproape imposibil să se privească în oglindă și la persoanele în vîrstă, mai ales femeile, cărora le face rău privitul în oglindă. Și mi-am dat seama ce prostie este să te privezi de ceva fără să fii nevoit s-o faci, ci doar așa pentru că ți se năzare.